Omor calificat. Coautorat

Persoana care a imobilizat victima infracţiunii de omor calificat săvârşită în public prin aplicarea mai multor lovituri de cuţit, anihilându-i orice posibilitate de apărare şi ripostă, are calitatea de coautor la săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., acţiunea de imobilizare a victimei având caracter determinant, esenţial în acţiunea conjugată de ucidere a victimei.     

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 300 din 1 februarie 2012

Omor calificat. Omor săvârşit în public

Omorul comis în scara unui bloc, prevăzută cu interfon, constituie omor calificat săvârşit în public, fiind incidente dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., întrucât existenţa interfonului nu schimbă caracterul scării blocului, de loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, în sensul art. 152 lit. a) C. pen.   

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1441 din 7 mai 2012

 

Omor calificat. Premeditare. Provocare. Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei

1. Premeditarea presupune scurgerea unui interval de timp din momentul hotărârii infracţionale şi până la momentul efectiv al transpunerii ei în practică, interval de timp în care autorul reflectează asupra modalităţii de comitere a faptei şi pregăteşte săvârşirea acesteia. În cazul în care autorul, după momentul hotărârii de a comite infracţiunea de omor, a pregătit săvârşirea faptei, prin procurarea unui cuţit şi însoţirea victimei într-un loc retras, unde a aplicat acesteia mai multe lovituri care au condus la decesul victimei, sunt incidente dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., referitoare la omorul calificat, săvârşit cu premeditare. 

2. Agresiunea comisă de victimă asupra infractorului, cu aproximativ 6 ani înainte de săvârşirea infracţiunii, nu atrage aplicarea dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanţa atenuantă a provocării, întrucât existenţa unei puternice tulburări sau emoţii sub imperiul căreia autorul săvârşeşte infracţiunii, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., exclude scurgerea unui interval de timp de o asemenea durată între momentul provocării şi momentul comiterii infracţiunii.      

3. În lumina considerentelor Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 şi nr. 1483 din 8 noiembrie 2011, în conformitate cu art. XI din O. U. G. nr. 121/2011, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică la primul termen de judecată cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a O. U. G. nr. 121/2011 numai în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, cauzele în care cercetarea judecătorească a început după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 neîncadrându-se în situaţia tranzitorie reglementată în art. XI din O. U. G. nr. 121/2011.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1090 din 10 aprilie 2012

 

Contrabandă calificată. Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor

1. Introducerea în ţară, fără drept, a mai multor pistoale cu gaze întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă calificată prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006, iar nu ale infracţiunii de trafic ilicit introdusă în art. 1371 din Legea nr. 295/2004 prin Legea nr. 117/2011, devenit art. 137 din Legea nr. 295/2004 în urma republicării în M. Of. nr. 814 din 17 noiembrie 2011. Spre deosebire de infracţiunea de contrabandă calificată prevăzută în Legea nr. 86/2006, care se realizează prin introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, infracţiunea de trafic ilicit prevăzută în Legea nr. 295/2004 se realizează prin achiziţionarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul unui alt stat, dacă autorităţile competente române şi/sau autorităţile competente din acel stat nu autorizează aceste operaţiuni sau dacă armele de foc asamblate nu sunt marcate în conformitate cu prevederile acestei legi.

2. Deţinerea, fără drept, a mai multor arme neletale - pistoale cu gaze - se încadrează în dispoziţiile art. 279 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. referitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, iar nu în dispoziţiile art. 134 din Legea nr. 295/2004, republicată în M. Of. nr. 814 din 17 noiembrie 2011, referitoare la deţinerea de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept. 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1892 din 5 iunie 2012

 

Trafic de minori. Elemente constitutive

Recrutarea, transportarea şi găzduirea unei persoane minore, prin ameninţare, violenţă şi înşelăciune, de către două sau mai multe persoane împreună, în scopul exploatării persoanei minore, victima fiind obligată să cerşească, să spele parbrize ale autoturismelor aflate în trafic şi să săvârşească infracţiuni de furt din magazine, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, fiind îndeplinite şi condiţiile art. 2 pct. 2 lit. e) din Legea nr. 678/2001 privind efectuarea unor activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2248 din 26 iunie 2012

 

Achitare. Investigator sub acoperire. Provocare

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reflectată în special în hotărârile pronunţate în cauzele Teixeira de Castro contra Portugaliei, Vanyan contra Rusiei şi Ramanauskas contra Lituaniei, există o provocare în cazul în care investigatorul sub acoperire, prin intermediul unei persoane ce a acţionat sub directa coordonare a acestuia, a determinat inculpatul să săvârşească o tentativă la scoaterea din ţară de droguri de mare risc, fără drept, inculpatul neavând nici iniţiativa, nici intenţia de a comite fapta, iar fapta nu ar fi fost săvârşită fără intervenţia investigatorului sub acoperire, prin intermediar. În acest caz, constatând existenţa provocării, instanţa dispune achitarea inculpatului pentru săvârşirea tentativei la scoaterea din ţară de droguri de mare risc, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte intenţia, ca element constitutiv al infracţiunii. 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2323 din 28 iunie 2012

 

 

Pornografie infantilă. Art. 18 din Legea nr. 678/2001. Pornografie infantilă prin sisteme informatice. Art. 51 din Legea nr. 161/2003

Infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută în art. 51 din Legea nr. 161/2003 se diferenţiază de infracţiunea de pornografie infantilă prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001 sub următoarele aspecte: infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută în art. 51 din Legea nr. 161/2003 se poate realiza prin simpla procurare sau deţinere fără drept de materiale pornografice cu minori, în timp ce în cazul infracţiunii de pornografie infantilă prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001 este incriminată numai deţinerea unor astfel de materiale în vederea răspândirii; infracţiunea prevăzută în art. 51 din Legea nr. 161/2003 se săvârşeşte exclusiv prin sisteme informatice; noţiunea de materiale pornografice cu minori definită în art. 35 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 161/2003 este mai extinsă decât ipotezele la care se referă art. 18 din Legea nr. 678/2001. 

În consecinţă, fapta de a procura şi deţine, fără drept, materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic, materiale vizionate împreună cu alte persoane prin intermediul aceluiaşi sistem informatic, se încadrează numai în prevederile art. 51 din Legea nr. 161/2003 (norma specială), iar nu şi în prevederile art. 18 din Legea nr. 678/2001 (norma generală).  

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 974 din 2 aprilie 2012

 

Grup infracţional organizat. Pedeapsă

În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani, iar potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din aceeaşi lege, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat.

Prin dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 s-a instituit o limitare a pedepsei aplicate în concret pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege, prin raportare la tratamentul sancţionator prevăzut de lege pentru infracţiunea sau, după caz, pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat - tratament sancţionator care priveşte atât limita minimă, cât şi limita maximă, stabilite de lege pentru această infracţiune, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei. În cuprinsul art. 7 alin. (2), legiuitorul foloseşte termenul „sancţiunea” prevăzută de lege, iar nu „maximul special” al pedepsei prevăzute de lege şi, prin urmare, pedeapsa aplicată în concret pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) se raportează la ambele limite ale sancţiunii, iar nu numai la limita maximă specială. 

În consecinţă, în cazul în care limita minimă specială a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea sau pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat este inferioară limitei minime de 5 ani închisoare prevăzută în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţa poate aplica o pedeapsă mai mică de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1), raportându-se la minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea ori pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat. 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1327 din 26 aprilie 2012

Rejudecare în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare. Soluţii. Dreptul la un proces echitabil

1. În aplicarea dispoziţiilor art. 5221 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 406 alin. (1) din acelaşi cod, în procedura rejudecării în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, instanţa poate dispune după rejudecare numai soluţiile prevăzute în art. 345 C. proc. pen., constând în condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, iar nu şi soluţia restituirii cauzei la procuror.

2. În procedura rejudecării în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, prevăzută în art. 5221 C. proc. pen., după admiterea în principiu, instanţa trebuie să asigure respectarea dreptului la un proces echitabil consacrat în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar sustragerea persoanei condamnate de la judecarea cauzei iniţiale în care aceasta a fost condamnată în lipsă nu poate constitui un motiv de respingere a cererii de probe privind audierea părţilor vătămate şi a martorilor.          

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 273 din 28 ianuarie 2013

 

Restituirea pentru refacerea actului de sesizare. Restituirea pentru refacerea urmăririi penale

Dacă rechizitoriul, ca act de sesizare a instanţei, îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute în art. 262, art. 263 şi art. 264 C. proc. pen., iar instanţa nu constată incidenţa unuia dintre cazurile de nulitate absolută expres şi limitativ prevăzute în dispoziţiile art. 332 C. proc. pen., nu se poate dispune nici restituirea dosarului pentru refacerea actului de sesizare, în temeiul art. 300 C. proc. pen., nici restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, în baza art. 332 C. proc. pen. 

Prin urmare, prezentarea generică a faptelor, justificată de existenţa unui mod de operare comun, anterior prezentării faptelor imputate în concret fiecărui inculpat în cuprinsul rechizitoriului, modul de calcul al sumelor supuse confiscării, redarea în cuprinsul rechizitoriului a transcrierilor înregistrărilor convorbirilor în mediul ambiental, precum şi întocmirea şi semnarea rechizitoriului de către mai mulţi procurori nu constituie motive de restituire a dosarului pentru refacerea actului de sesizare, în temeiul art. 300 C. proc. pen.

În cazul trimiterii în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, neidentificarea persoanelor care au dat mită, nelegalitatea actelor premergătoare şi nelegalitatea unor mijloace de probă nu constituie motive de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale, în baza art. 332 C. proc. pen., ci pot forma obiectul analizei la judecarea cauzei pe fond.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3827 din 21 noiembrie 2012

 
  •  Start 
  •  Prev 
  •  1  2 
  •  Next 
  •  End 

Page 1 of 2

Joomla templates by Joomlashine