Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Curtea europeană a Drepturilor Omului este o jurisdicţie internaţională cu sediul la Strasbourg. Ea este alcătuită dintr-un număr de judecători egal cu cel al Statelor memebre ale Consiliului Europei care au ratificat Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale. În prezent ei sunt patruzeci şi şase la număr. Judecătorii îşi exercită mandatul la Curte cu titlu individual şi nu-şi reprezintă Statul. La tratamentul cererilor, Curtea este asistetă de o grefă alcătuită în special din juridşti din toate Statele membre (numiţi şi "referenţi"). Aceştia, fiind totalmente independenţi de ţările lor de origine, nu reprezintă nici reclamanţii, nici Statele.

Curtea aplică Convenţia europeană a Drepturilor Omului. Misiunea sa constă în verificarea respectării de către State a drepturilor şi garanţiilor prevăzute în Convenţie. În acest scop, ea examinează plângerile (numite « cereri »), introduse de către persoane individuale sau, mai rar, de către State. Dacă Curtea constată că un Stat membru a încălcat unul sau mai multe dintre aceste drepturi şi garanţii, ea va adopta o hotărâre. Această hotărâre este obligatorie şi trebuie să fie executată de ţara vizată.

Dreptul de a apela la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - C.E.D.O., este garantat prin art. 20 din Constituţia României, potrivit căruia dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, în cazul existenţei unor neconcordanţe între acestea şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele 11 protocoale adiţionale, au fost ratificate de România la 20.06.1994, dată de la care ţara noastră a recunoscut şi jurisdicţia C.E.D.O. Această convenţie şi protocoalele adiţionale, cuprind anumite drepturi fundamentale ale indivizilor care sunt enunţate în mod expres, şi pe care statele contractante sunt obligate să le respecte

Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne unei cereri. Aceasta presupune ca persoana respectivă să fi sesizat cea mai înaltă jurisdicţie competentă, cu respectarea regulilor şi a termenelor de procedură.. Termenul în care poate fi sesizată este de 6 luni de la data deciziei interne definitive. Termenul de 6 luni curge de la data la care autoritatea naţională competentă cea mai înaltă şi-a pronunţat decizia (dacă plângerea se referă la o condamnare, termenul curge de la pronunţarea hotărârii finale în ordinea normală a căilor de atac şi nu de la respingerea ulterioară a unei eventuale cereri de revizuire). Dacă se depăşeşte acest termen, Curtea nu mai poate examina plângerea.

Cererea trebuie formulată în scris şi semnată de către reclamant sau de către persoana care îl reprezintă, în cazul în care cererea este prezentată de către o organizaţie neguvernamentală sau de către un grup de persoane fizice, ea trebuie semnată de către persoanele abilitate să reprezinte organizaţia sau grupul respectiv. Când persoana fizică, organizaţia neguvemamentală sau grupul de persoane acţionează prin intermediul unui reprezentant, acesta trebuie să prezinte o procură sau împuternicire scrisă.Toate hotărârile şi documentele anexate cererii trebuie trimise în copii şi nu originalele, întrucât acestea nu vor mai fi restituite.

 

Joomla templates by Joomlashine